Abonați-vă la
Postări
Comentarii
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Proiectul "... din Biblie" în Zelist (23.11.2010)
1569. animaledinbiblie.blogspot.com
1570. locuridinbiblie.blogspot.com
1571. mineraledinbiblie.blogspot.com
1572. numedinbiblie.blogspot.com
1573. plantedinbiblie.blogspot.com
1574. popoaredinbiblie.blogspot.com
1718. masuridinbiblie.blogspot.com
2261. instrumentedinbiblie.blogspot.com
2501. dinbiblie.blogspot.com
1570. locuridinbiblie.blogspot.com
1571. mineraledinbiblie.blogspot.com
1572. numedinbiblie.blogspot.com
1573. plantedinbiblie.blogspot.com
1574. popoaredinbiblie.blogspot.com
1718. masuridinbiblie.blogspot.com
2261. instrumentedinbiblie.blogspot.com
2501. dinbiblie.blogspot.com
Cotul (coţii)
În Genesa 6:15-16 găsim prima menţionare a unei unităţi de măsură: cotul.
Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
Cuvântul original este ammāh [אמח], în ebraică.
Dumitru Cornilescu l-a tradus cot, traducătorii de limbă engleză adoptând termenul cubite, din latinescul cubitus.
Semnificaţia tuturor acestor termeni este antebraţ.
Nu există unanimitate în privinţa lungimii exacte a unui cot.
Simplul fapt că un cot este lungimea antebraţului nu ajunge, deoarece aceasta ar putea însemna lungimea antebraţului de la cot până la capătul degetului cel mai lung, sau lungimea antebraţului de la cot până la încheietura palmei.
Descoperirile arheologice, dar şi referinţele biblice arată două tipuri de coţi:
cotul împărătesc (regal) şi cotul obişnuit (comun).
Primul avea aproximativ 52 cm şi se spune că avea "o palmă mai mult decât cotul obişnuit" (Ezechiel 40:5; 43:13).
Cotul obişnuit avea cca. 45 cm.
Astfel cotul împărătesc avea 7 palme, iar cotul obişnuit 6 palme.
Şi în Noul Testament este pomenit cotul, în pasajele în care Domnul Isus vorbeşte despre inutilitatea îngrijorării.
Matei 6:27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
Luca 12:25 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
Ultima carte a Bibliei, menţionează cotul, la măsurarea zidurilor cetăţii Noului Ierusalim.
Apocalipsa 21:17 I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
Concluzie:
Cotul împărătesc = cca 52 cm
Cotul obişnuit = cca. 45 cm
Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
Cuvântul original este ammāh [אמח], în ebraică.
Dumitru Cornilescu l-a tradus cot, traducătorii de limbă engleză adoptând termenul cubite, din latinescul cubitus.
Semnificaţia tuturor acestor termeni este antebraţ.
Această interpretare a cotului, ca fiind lungimea antebraţului uman, este întărită de menţiunea din Deuteronom 3:11.
Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul Refaimiţilor. Patul lui, un pat din fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.
Nu există unanimitate în privinţa lungimii exacte a unui cot.
Simplul fapt că un cot este lungimea antebraţului nu ajunge, deoarece aceasta ar putea însemna lungimea antebraţului de la cot până la capătul degetului cel mai lung, sau lungimea antebraţului de la cot până la încheietura palmei.
Descoperirile arheologice, dar şi referinţele biblice arată două tipuri de coţi:
cotul împărătesc (regal) şi cotul obişnuit (comun).
Primul avea aproximativ 52 cm şi se spune că avea "o palmă mai mult decât cotul obişnuit" (Ezechiel 40:5; 43:13).
Cotul obişnuit avea cca. 45 cm.
Astfel cotul împărătesc avea 7 palme, iar cotul obişnuit 6 palme.
Şi în Noul Testament este pomenit cotul, în pasajele în care Domnul Isus vorbeşte despre inutilitatea îngrijorării.
Matei 6:27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
Luca 12:25 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
Ultima carte a Bibliei, menţionează cotul, la măsurarea zidurilor cetăţii Noului Ierusalim.
Apocalipsa 21:17 I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
Concluzie:
Cotul împărătesc = cca 52 cm
Cotul obişnuit = cca. 45 cm
vineri, 12 noiembrie 2010
La început
Primele indicii legate de măsuri, în Biblie, apar chiar în relatarea Creaţiei.
Însăşi enumerarea diferitelor etape ale Creaţiei este făcută folosind expresia: "astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua ..." (Genesa 1:5, 8, 13, 19, ...)
Dumnezeu a făcut în ziua a patra Soarele, Luna şi stelele, nu numai pentru a lumina, ci şi pentru ca "să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii." (Genesa 1:14)
De altfel în perioada imediat următoare izgonirii din Eden apar afirmaţii ce spun mai mult decât o simplă enumerare.
Încep să fie folosite expresii ce arată cunoaşterea numerelor şi a relaţiilor dintre ele.
"Cain va fi răzbunat de şapte ori, Iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte." (Genesa 4:24)
Capitolul 5 din Cartea Genesa consacră măsurarea vârstei în ani.
Primele menţiuni legate de măsurarea lungimii apar în capitolul 6 din Genesa:
"Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus." (Genesa 6:15-16)
Însăşi enumerarea diferitelor etape ale Creaţiei este făcută folosind expresia: "astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua ..." (Genesa 1:5, 8, 13, 19, ...)
Dumnezeu a făcut în ziua a patra Soarele, Luna şi stelele, nu numai pentru a lumina, ci şi pentru ca "să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii." (Genesa 1:14)
De altfel în perioada imediat următoare izgonirii din Eden apar afirmaţii ce spun mai mult decât o simplă enumerare.
Încep să fie folosite expresii ce arată cunoaşterea numerelor şi a relaţiilor dintre ele.
"Cain va fi răzbunat de şapte ori, Iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte." (Genesa 4:24)
Capitolul 5 din Cartea Genesa consacră măsurarea vârstei în ani.
Primele menţiuni legate de măsurarea lungimii apar în capitolul 6 din Genesa:
"Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus." (Genesa 6:15-16)
Argumentaţie
Cum ar arăta lumea fără unităţi de măsură, sau în care fiecare şi-ar face propriile măsurători, cu propriile măsuri?
Folosim unităţi de măsură pentru fiecare domeniu al vieţii materiale: pentru măsurarea timpului, a spaţiului, a valorii...
Chiar dacă sunt mai multe sisteme de referinţă, există rate de conversie între măsurătorile realizate în diferite sisteme.
Unităţile de măsură ne ajută să vorbim aceeaşi limbă, în domeniul material.
Scrierile biblice ne prezintă multe unităţi de măsură, cu nume ciudate şi cu semnificaţii necunoscute nouă, mai ales celor ce folosim Sistemul Internaţional.
Unele dintre ele sunt mai accesibile celor din lumea anglo-saxonă, dar chiar şi pentru ei este grea raportarea.
Distanţa în timp, dar şi diferenţierea culturală, sunt factori ce explică această dificultate.
Ce înseamnă pentru un român denumiri ca siclu, efă, taler, talant, etc.?
Cunoaşterea lor nu este necesară doar din curiozitate, ci este necesară chiar pentru înţelegerea semnificaţiei unor texte biblice.
Folosim unităţi de măsură pentru fiecare domeniu al vieţii materiale: pentru măsurarea timpului, a spaţiului, a valorii...
Chiar dacă sunt mai multe sisteme de referinţă, există rate de conversie între măsurătorile realizate în diferite sisteme.
Unităţile de măsură ne ajută să vorbim aceeaşi limbă, în domeniul material.
Scrierile biblice ne prezintă multe unităţi de măsură, cu nume ciudate şi cu semnificaţii necunoscute nouă, mai ales celor ce folosim Sistemul Internaţional.
Unele dintre ele sunt mai accesibile celor din lumea anglo-saxonă, dar chiar şi pentru ei este grea raportarea.
Distanţa în timp, dar şi diferenţierea culturală, sunt factori ce explică această dificultate.
Ce înseamnă pentru un român denumiri ca siclu, efă, taler, talant, etc.?
Cunoaşterea lor nu este necesară doar din curiozitate, ci este necesară chiar pentru înţelegerea semnificaţiei unor texte biblice.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)